EU
Krokus. Cred că a fost primul cuvînt străin pe care l-am învățat.
Pe numele său complet Krokus GFA 44, “polonezul” a trăit mulți ani în debaraua transformată de tatăl meu în laborator foto. Eram copil, dar lumina roșie nu mai era o enigmă și recunoșteam revelatorul și fixatorul după miros. Au venit apoi primele noțiuni despre fotografie, explicate pe un Zenit E, care încă funcționează. Îmi amintesc că era de preferat ca în zilele însorite să fixez un punct de pe inelul obiectivului în dreptul numărului 11 și, dacă era posibil, să încerc să rețin celelalte valori pentru situațiile mai puțin perfecte.
Fotografia s-a “prins” de mine mulți, mulți ani mai tîrziu. A trecut deja mai bine de un deceniu de atunci, dar în continuare privesc fragilitatea unei bijuterii, delicatețea unei prăjituri, arhitectura unei clădiri sau naturalețea oamenilor drept cele mai mari provocări de pînă acum.
Povestea mea se scrie mereu și te invit să fii parte din ea!
