Eye-dentity of León


Introdus în anul 1906 de către fizicianul și inventatorul american Robert W. Wood, termenul fisheye descria în viziunea acestuia imaginea emisferică ultra-largă pe care ar avea-o un peşte sub apă.

Prima întrebuințare practică a venit 14 ani mai tîrziu, în meteorologie, studiindu-se formarea norilor. Din punct de vedere fotografic producția în masă a lentilelor fisheye a demarat la începutul anilor ’60, fiind în general folosite pentru fenomenul unic de distorsiune pe care îl oferă. Unghiul de vedere al unei lentile ochi de peşte variază între 100 și 180 de grade, iar distanţele focale depind de formatul filmului pentru care sunt destinate.

Încercînd să cunosc mai multe despre ochii peștilor, am aflat ca aceștia sînt în general miopi, neavînd nevoie să vadă la distanţe mari. Într-o apă limpede, distanţa la care poate să vadă un peşte variază între 6 și 8m. Odată ce apa își pierde din limpezime, această distanţă nu depășește 1-2m şi sînt distinse doar formele. Ochiul unui peşte are aceeași structură ca ochiul uman, însă peștele focalizează mișcînd cristalinul înainte și înapoi, în timp ce la oameni cristalinul își modifică forma. Peștii dorm cu ochii deschiși, întrucît nu au pleoape: corneele lor nu necesită să fie umezite constant.

Cele 22 de fotografii de mai sus au fost făcute în perioada mai 2012-ianuarie 2013, reprezentînd o încercare timidă de a vedea diferit orașul în care mi-am petrecut o parte din viaţă: León, Spania.